Unul dintre cele mai interesante mistere ale neuroştiinţei este cum exact stochează creierul uman amintirile. La ora actuală, cea mai acceptată teorie este LTP (long-term potentiation) care constă în comunicarea de lungă durată dintre doi neuroni când sunt stimulaţi în acelaşi timp. Când o persoană procesează un eveniment, doi neuroni transmit informaţie printr-un spaţiu numit sinapsă. Această “convorbire” chimică determină şi alţi neuroni să li se alăture, ca apoi să se formeze o reţea de legături de intensităţi variabile. În final, acest model de conexiuni, sau “memorie”, rămâne în reţeaua de neuroni care a procesat evenimentul.
Cu toate că întregul creier conţine sinapse capabile să creeze modele puternice de conectivitate, hipocampusul, în particular, este locul preferat pentru înregistrarea amintirilor. Această regiune joacă un rol vital în formarea amintirilor noi şi a memoriei spaţiale, cât şi a amintirilor de lungă şi de scurtă durată. De aceea, rănirea acestei zone a creierului şi a celor alăturate poate cauza amnezie profundă şi permanentă.
