“Închipuieşte-ţi că nu am putut termina de citit niciodată un roman rusesc. Sunt scrise cu atâta migală … Apar mii de personaje şi la sfârşit îţi dai seama că nu sunt decât patru sau cinci. Bineânţeles însă că abia te obişnuieşti cu unul, Alexandru, să zicem, şi după aceea vezi că îl cheamă Saşa şi apoi Saşka şi-apoi Saşenka, pentru ca imediat să-i descoperi un nume grandios ca Alexandr Alexandrovici Bunin, iar mai târziu mult mai simplu: numai Alexandr Alexandrovici. Abia te-ai ori¬entat bine că din nou i-ai pierdut urma şi trebuie s-o iei de la capăt. Şi ai senzaţia că nu sfârşeşti niciodată: fiecare personaj pare o familie. Să nu cumva să-mi spui că pe tine nu te plictisesc.”
Ernesto Sabato, Tunelul




