A fost ca atunci cand m-am dus prima data la Opera Nationala din Bucuresti. In acel moment mi-am dat seama ca ajunsesem la o varsta si nu ma bucurasem de un adevarat spectacol. Da, e plictisitor sa te uiti la opera pe YouTube sau la televizor. Dar cand auzi orchestra, cand ti se pun in fata piese precum “Macbeth”, “Lucia di Lammermoor”, “Samson si Dalila”, cand vezi lumea din jur, decorurile si luminile iti tresare inima in tine si te bucuri de fiecare moment petrecut in sala de spectacol.

Exact acelasi lucru l-am simtit in tribuna A1 de pe stadionul “Arcul de Triumf” din Bucuresti cand echipa nationala a Romaniei a intalnit selectionata Georgiei. Aceeasi bucurie ca ma aflu printre oameni pentru care specatolul sportiv nu se rezuma doar la mancatul semintelor si injurat. Sigur, nu vom compara niciodata forta si tacticile dintr-un meci de rugby cu jocul si vocea actorilor de la opera dar sentimenul cu care pleci de la stadion este la fel ca atunci cand cade, pentru ultima data, cortina.

Foto:

Video:

Multumesc pentru invitatie lui Cristian China-Birta.
Ultima fotografie de Adrian Holerga.