demostene.ro

Bătrânii. România îi batjocoreşte cu sadism de 20 de ani. Îi ţine în foame şi în frig. Sunt umiliţi, bruscaţi de funcţionari, uitaţi de copii, călcaţi de maşini pe trecerea de pietoni. Sunt scoşi la vot, ca vitele, momiţi cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privaţi prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde şi bătute, asta au ajuns bătrânii noştri. Câini ţinuţi afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane.

Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăştia depozite şi vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulţesc, credincioşii se împuţinează, sfinţii de pe pereţi se gândesc serios să aplice pentru viza de Canada.

Un articol frumos scris de Bradut Florescu pe blogul sau. Recomand cu tarie sa dati click si sa-l cititi.

Din oase de om.

via designswan.com

Azi am calculat si eu cat CO2 raspandesc in atmosfera. Mi-a iesit un scor de 4,12 tone anual. Asta ar insemna sa plantez patru copaci pentru ca unul absoarbe in medie o tona de CO2/an.  Media europeana este de  7 tone/an.

Duminica. TNB, Toti fiii mei de Arthur Miller.

O piesa lunga. Si cam atat. Ba nu, si Victor Rebengiuc. Nu inteleg de ce nu ma mai impresioneaza piesele jucate la Sala Mare. Daca stau bine sa ma gandesc, cred ca ultima piesa care chiar mi-a placut, jucata la Sala Mare, a fost “Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal“, (acum se joaca la Atelier).

Luni. Centrul Ceh, Dacia dragostea mea, Julio Soto & Stefan Constantinescu

Un documentar savuros despre Romania privita din perspectiva celui mai mare brand romanesc. Un minus pentru reprezentantii Renault care nu au prea tinut piept reactiilor publicului…

Am ascultat azi “Rinocerii” de Eugen Ionescu* si vreau sa va spun ca este absolut geniala. Cu Radu Beligan in rolul lui Belanger, Ion Lucian in rolul lui Jean, Sanda Toma –  Daisy, Mircea Albulescu – Papillon si comentator Adrian Pintea te intrebi cum de azi nu se fac astfel de piese cand exista atatea mijloace de comunicare.

Recomand. E o piesa geniala! Geniala!

*e roman si il scriu cu “u” si nu cu “o”!

Foto de Jorge Miguel  http://www.jorgemiguel.es/

Tin minte ca in facultate, un coleg a propus unui profesor o problema. Domnul profesor, la acea data, a spus ca nu se poate rezolva… Dar nenea Dijkstra, a rezolvat-o asa… in minte. Si ca sa vedeti ce poate domnu’ Dijkstra, o sa pun mai jos linkul catre articol.

https://www.cs.utexas.edu/users/EWD/transcriptions/EWD06xx/EWD666.html

“Închipuieşte-ţi că nu am putut termina de citit niciodată un roman rusesc. Sunt scrise cu atâta migală … Apar mii de personaje şi la sfârşit îţi dai seama că nu sunt decât patru sau cinci. Bineânţeles însă că abia te obişnuieşti cu unul, Alexandru, să zicem, şi după aceea vezi că îl cheamă Saşa şi apoi Saşka şi-apoi Saşenka, pentru ca imediat să-i descoperi un nume grandios ca Alexandr Alexandrovici Bunin, iar mai târziu mult mai simplu: numai Alexandr Alexandrovici. Abia te-ai ori¬entat bine că din nou i-ai pierdut urma şi trebuie s-o iei de la capăt. Şi ai senzaţia că nu sfârşeşti niciodată: fiecare personaj pare o familie. Să nu cumva să-mi spui că pe tine nu te plictisesc.”

Ernesto Sabato, Tunelul