demostene.ro » carti

Jose Saramago – The Elephant’s Journey

demostene — Tue, 06 Mar 2012 22:11:10 +0000

A doua carte de Jose Saramago pe care am citit-o, prima fiind “Eseu despre orbire“.
De-a lungul calatoriei unui elefant de la Lisabona la Viena autorul creaza un comic extraordinar prin fabule si intamplari. Nu zic mai mult, va las sa o cititi. Merita.

Jose Saramago - The Elephant's Journey

We are, more and more, our own defects and not our qualities.

Heaving to pay for your own dreams must be the most desperate of the situations.

As the poet said, the pine trees may wave at the sky, but the sky doesn’t answer. It doesn’t answer men either, even though most of them have known the right prayers since they were children, the problem is finding a language that god can understand.

[...] as happened to the lad who, when he asked his grandfather why the elephant was called an elephant, received the answer, Because he has a trunk.

Ernest Hemingway – A Farewell to Arms

demostene — Wed, 28 Dec 2011 16:56:59 +0000

In romana “Adio arme”. Spuneam candva ca o voi citi. Nu o recomand cuplurilor care asteapta un copil.

Ernest Hemingway – Fiesta

demostene — Wed, 21 Sep 2011 15:13:48 +0000

Am citit cartea exact in momentul in care am calatorit in Franta si imediat in Spania si am ramas surprins ca actiunea se petrece tot in aceste tari. Cartea prezinta “nebunia” festivalului San Fermin din Pamplona – destinatia unui itinerar cu plecarea din Paris.

Am mai citit de acelasi autor ”Pentru cine bat clopotele” si “Batranul si marea”. Urmeaza “Adio arme”.

Eseu despre orbire – Jose Saramago

demostene — Mon, 27 Jun 2011 04:40:01 +0000

Draga Adi,

Iti multumesc mult pentru carte. O voi recomanda la randul meu si voi vorbi mult despre ea pentru ca mi-a placut. Acum inteleg si de ce ma tot indemnai s-o citesc.

Demostene

Despre frumusetea uitata a vietii

demostene — Wed, 06 Apr 2011 19:28:33 +0000

Tocmai ce-am terminat-o.

Fragmente #3

demostene — Thu, 21 Jan 2010 23:04:38 +0000

“Închipuieşte-ţi că nu am putut termina de citit niciodată un roman rusesc. Sunt scrise cu atâta migală … Apar mii de personaje şi la sfârşit îţi dai seama că nu sunt decât patru sau cinci. Bineânţeles însă că abia te obişnuieşti cu unul, Alexandru, să zicem, şi după aceea vezi că îl cheamă Saşa şi apoi Saşka şi-apoi Saşenka, pentru ca imediat să-i descoperi un nume grandios ca Alexandr Alexandrovici Bunin, iar mai târziu mult mai simplu: numai Alexandr Alexandrovici. Abia te-ai ori¬entat bine că din nou i-ai pierdut urma şi trebuie s-o iei de la capăt. Şi ai senzaţia că nu sfârşeşti niciodată: fiecare personaj pare o familie. Să nu cumva să-mi spui că pe tine nu te plictisesc.”

Ernesto Sabato, Tunelul

Fragmente #2

demostene — Wed, 13 Jan 2010 18:44:34 +0000

“Dintre toate aceste cercuri însă, în mod deosebit îl detest pe cel al pictorilor. Desigur, în parte, pentru că pe aceştia îi cunosc mai bine, şi-i lucru ştiut că cineva poate detesta cu mai multă putere ceea ce cunoaşte în profunzime. Dar mai am un motiv: CRITICII. E o plagă pe care niciodată n-am putut s-o înţeleg. Dacă eu aş fi un mare chirurg, şi un tip care n-a mânuit în viaţa lui bisturiul, care nu-i medic şi n-a pus vreodată nici măcar o labă de mâţă în ghips ar veni să-mi explice greşelile operaţiei mele, ce-aţi gândi? Acelaşi lucru se-ntâmplă şi cu pictura. Nenorocirea este că lumea nu-şi dă seama că situaţia se repetă şi, cu toate că ia în râs pretenţiile criticului de chirurgie, îi ascultă cu nebănuit respect pe aceşti şarlatani. Ar putea fi ascultate, e drept, cu un oarecare respect judecăţile unui critic care a pictat cândva, fie şi numai pânze mediocre. Dar şi în acest caz ar fi absurd, căci e greu să accepţi ca un pictor mediocru să dea sfaturi unui pictor bun.”

Ernesto Sabato, Tunelul

Aventuri solitare

demostene — Mon, 11 Jan 2010 10:30:44 +0000

Azi, intre satiile de metrou Obor si Iancului, am terminat de citit cartea lui Octavian Paler, Aventuri solitare. Scrierea are trei parti, pe care le-am putea considera trei carti separate: Jurnal la mare, Contrajurnal la mare si Jurnal american. Gasim in aceste jurnale insemnarile autorului pe plaja de la Neptun, cele dintr-o croaziera in Egee, intr-un grup de scriitori internationali, si cele din “Lumea Noua” unde reactiile fata de ceea ce este american nu sunt, in mare parte, de incantare.

Recomand.

Fragmente #1

demostene — Sun, 03 Jan 2010 20:57:11 +0000

“Auzisem că Odesa e un oraş interesant, cosmopolit, cu un farmec aparte. Ceea ce văd eu seamănă, însă, unei femei decăzute care a renunţat la orice cochetărie. Nici nu se mai spală. Bea, înjură şi se culcă îmbrăcată. Ziduri scorojite, lăsate parcă în paragină, neîngrijite. Magazine cu marfă dubioasă, de care nu-ţi vine să te atingi. Şi, unde te învârţi, diverse mărci de votcă. Am, brusc, impresia că Odesa e un oraş locuit de stafii care se îmbată pentru a-şi pierde memoria, că aici trebuie să alegi dacă devii şi tu alcoolic sau te sinucizi. Fără să vreau, fac comparaţii cu situaţia de la noi. Comunismul a produs peste tot cam acelaşi tip de mizerie, dar aici mizeria pare intrată mai adânc în ziduri, ca o igrasie istorică. “Timpul sovietic” şi-a pus mai vizibil amprenta pe clădiri, le-a îmbătrânit, a standardizat cenuşiul. Pietonii sunt prost îmbrăcaţi. Duc, ca la noi, sacoşe de plastic în mâini şi au un aer tern, la fel ca străzile pe care umblă.”

Octavian Paler – “Aventuri solitare”

Doua carti audio

demostene — Tue, 29 Dec 2009 20:12:54 +0000

Scriind numele articolului mi-ma dat seama ce urat suna traducerea sintagmei “audio book” in romana. Cum adica o carte audio ? In sfarsit… Am ascultat recent doua inregistrari. Una la care tot zambeam in metrou, abtinandu-ma de la ras si alta pe care ascultand-o am uitat sa cobor la statia buna.

Este vorba despre cartile “Comedii la portile Orientului”, scrisa si recitata de Andrei Plesu, si “Despre minciuna” a lui Gabriel Liiceanu.